Cartea de la care doare sufletul meu | O viață măruntă, Hanya Yanagihara

1162271Titlu: O viață măruntă

Autor: Hanya Yanagihara

Traducător: Adriana Bădescu 

An apariție: 2017

Categorie: literatură universală

Editură: Litera

Număr de pagini: 701

Rating:


Cartea asta e mai mult decât o lectură citită. E mai mult decât ficțiune pe hârtie. Este o experiență de viață care te urmărește mult timp după ce termini de citit cele 699 de pagini care par intimidante.

Mă așteptam să mă răscolească cumva cartea asta, însă așteptările mi-au fost radical depășite și au dispărut pe parcurs ce lecturam mai mult din ea. Când citești O viață măruntă nu mai știi cu ce să asimilezi emoțiile, nu-ți mai amintești cum erai înainte de lectură, știi doar că ești aici și acum și că singurul lucru pe care îl poți face este să simți citind. Aici sentimentele și emoțiile iau o cu totul altă formă. Fericirea e doar o amintire, iar tristețea pare să fie prezentul apăsător și chinuitor care nu te lasă să respiri pentru a rămâne în viață.

Văzusem cartea de mai multe ori pe conturile de bookstagram din afară, iar abia vara asta s-a ivit mometul să o citesc alături de Sabina, la recomandarea Andreei care îmi tot spusese cât de mult i-a plăcut O viață măruntă și că trebuie să o citesc numaidecât.

Coperta ca și titlul trădează suferiță, emoție, tristețe și umanitate. Iar în cele aproape 700 de pagini ale cărții regăsim aceste teme și încă alte câteva precum prietenia, familia, dragostea, iubirea față de aproape, homosexualitate etc.

AfterlightImage 27Pe scurt, O viață măruntă relatează povestea de viață, de la adolescneță până la bătrânețe, a patru absolvenți americani, foarte buni prieteni, și anume: JB- pictor, Malcom- arhitect, Willem – chipeșul actor și Jude – mintea sclipitoare și totodată personajul cel mai enigmatic dintre toți. Povestea însă gravitează în jurul lui Jude despre care știm lucruri puține la început, care se dezvoltă și care formează un puzzle complet de la începutul cărții și până la sfârșit. N-am să vă dezvălui mai multe despre Jude și prietenii lui, despre copilăria și viața lui ori despre cum se simte el în legătură cu propria persoană și cât de mult se urăște pentru faptele sâvârșite în trecut.

O viață măruntă este o poveste teribil de bine scrisă, emoționantă, sfâșietoare despre umanitate, viață, prietenie, regăsire, tristețe, nefericire și iubire a patru prieteni care învață cum să trăiască. Cu un talent evident și răvășitor, autoarea Hanya Yanagihara ne îndeamnă să luăm parte la o acțiune apăsătoare care te face să plângi și să urli de neputință.

Se citește bine, are nevoie de toată atenția și implicarea voastră emoțională. Nu m-am oprit doar o singură dată din citit, cu ochii umezi, pentru că simțeam că nu mai pot duce atât de multe sentimente și preferam să împart cumva cantitatea profundă de emoții.

Ca să fac o concluzie, DA(!), O viață măruntă a devenit cartea mea preferată din câte am citit până acum, și automat și cartea anului. N-am pus niciodată, până acum, o carte pe primul loc pentru că n-am considerat a fi vreuna atât de bună, însă cartea asta merită mai mult decât 5 stele pe goodreads, merită mai mult decât părerea mea. Cartea asta merită citită, pe bune! M-a răvășit, tulburat și rupt în bucățele mici. Absolut fiecare pagină este scrisă cumva, într-un mod excepțional. Spre sfârșitul ei, începeam să trag de ea și să citesc cât mai puțin, până la ultimele 100 de pagini când n-am mai putut să rezist și le-am citit cât de repede am putut. Este genul ălă de carte care nu vrei să se sfârșească, dar îți dorești să aflii cum se termină.

În timpul lecturii duci o luptă interioară care gravitează în jurul unui sentiment apăsător de neputință care vibrează și zvâcnește în capul pieptului și pe care nu-l poți înlătura.

Vă recomand cu tot sufletul să citiți cartea asta, fiindcă este teribil de bună, pentru că nu mi-am revenit nici acum după lecturarea ei, pentru că e musai să aflați povestea lui Jude și fiindcă veți privi cu alți ochi viața după ce citiți cartea asta.

O viață măruntă nu este doar o carte de ficțiune, este o lecție de viață, recunoștință, credință, prietenie și dragoste care este scrisă în cel mai frumos și minunat mod posibil.

Nu mai am cuvinte prin care aș putea descrie cartea asta pentru că ea însăși e mai mult decât rânduri scrise, O viață măruntă este un suflet deschis care vă tremură în palme.

Mă declar impreisonată și sfâșiată de minunata carte care mi-a fost oferită de către cei de la Libris.ro.

Cu un click aici veți găsi minunăția despre care v-am vorbit astăzi și pe care o iubesc cu toată ființa mea.


FRAGMENTE

–  I N E D I T –

La un moment dat, acceptarea a ceea ce părea să fie destinul propriu se transformase dintr-o atitudine demnă într-un semn de lașitate.

Stând acolo, încercă să decidă ce ar fi putut să facă mai departe. Rodger avea să-l aștepte și, văzând că nu apare, cei de la cămin aveau să înceapă să-l caute. Dar, dacă putea rămâne ascuns acolo, peste noapte, dacă putea sta așa până când totul amuțea în jurul lui, avea o șansă să scape. Mai departe nu fu în stare să gândească, deși știa destule pentru a-și da seama că șansa aceasta era oricum mică: nu avea mâncare, nici bani, și, cu toate că era abia ora cinci după-amiază, se făcuse deja foarte frig. Simțea cum spatele, palmele și picioarele, toate aflate în contact cu zidul, îi amorțeau, simțea mii de înțepături în ele. Dar, pentru prima dată după luni de zile, își simțea mintea vie, pentru prima dată după mulți ani era străbătut de fiorul amețitor al cunoștinței că putea lua el însuși o decizie, oricât de nefericită, de greșită sau de improbabilă. Deodată, înțepăturile amorțelii nu-i mai părură o pedeapsă, ci o celebrare, ca o suită de artificii minuscule ce explodau în el și pentru el, ca și când corpul îi reamintea cine era și ce avea încă: se avea pe sine.

E una dintre acele zile de vară în care aerul e atât de fierbinte, atât de uscat și de neclintit, iar lumina soarelui atât de albă, încât nici nu mai vezi bine lumea din jur, ci mai degrabă o auzi și îi simși mirosul pe care căldura ți-o lasă pe limbă, de parcă tocmai ai ronțăit o piatră. Căldura e enervantă, dar nu într-un mod opresiv, ci doar atât cât să-i facă pe amândoi somnolenți și vulnerabili, cât toropeala să devină nu doar acceptabilă, ci și necesară. Când e atât de cald, zac amândoi lângă piscină cu orele, fără să mânânce, doar bând – câni întregi de ceai de mentă cu gheață la micul dejun, litri de limonadă la prânz, sticle de aligoté la cină – , și lasă deschise toate ușile și ferestrele casei, cu ventilatoarele din plafon în funcțiune, pentru ca noaptea, când în sfârșit închid totul, să păstreze înăuntru parfumul pajiștilor și al copacilor.

3 gânduri despre „Cartea de la care doare sufletul meu | O viață măruntă, Hanya Yanagihara

  1. Tare mult mi-a plăcut și mie cartea asta! Nu cred că voi mai citi vreodată ceva asemănător, o carte care să te rupă în atâtea bucăți și să te facă să-ți pui atât de multe întrebări legate de suferință, depresie, prietenie și importanța iubirii.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s