Mouelle Roucher, Cosmisian

Astăzi vorbim despre regăsire. Despre povestea de regăsire dintre mine și această carte. Despre recăutarea și redescoperirea pasajelor preferate dintr-o carte pe care o recitești cu dor și curiozitate renăscută. Așadar,  vorbim despre prefixul re și bucuria pe care o stârnește unui cititor regăsirea unei cărți dragi pe hârtie. Resimțirea tuturor sentimentelor pe care le-ai avut odinioară, pe când ai citit-o pentru prima data, retrăirea, odată cu personajele, a poveștii, acum parcă mai ademenitoare, însă neschimbată. Și, totuși, cum ajungem să ne bucurăm de o lectură pentru a doua oară? Eu cred în puterea și acea magie a scriitorului de a rescrie poveste pentru a doua oară pe retina cititorului, ca și cum cititorul însuși ar fi coautorul cărții, care, printr-un pact tainic cu autorul, a primit această îndeletnicire: de a rescrie.  

Povestea prefixului re am trăit-o și eu cu această carte, Mouelle Roucher – volumul 1 Dezliterarea pe fuior de timp scrisă de Cosmisian, un om talentat, care scrie neproză smart emoțional și pe care îl găsiți scriind, într-o manieră pe care eu nu am mai întâlnit-o la noi, pe blogul său Gânduri neinfinite

M-am întâlnit pentru prima dată cu Mouelle Roucher acum un an, în format electronic. Am citit cartea pe nerăsuflate, cu telefonul mereu deschis în documentul cu pricina, fiindcă ardeam de nerăbdare să aflu mai multe despre această doamnă Mouelle, despre iubirea sa pierdută, despre posibila ei regăsire, dar și despre viața tânărului scriitor care, printr-o scrisoare de admirație, ajunge la inima Mouellei, autoarea cărții Fiorul. 

De curând, am primit vestea publicării acestei cărți, care adăpostește între coperți inima Mouellei Roucher și pe care am recitit-o cu încântarea unui copil de a mirosi pentru prima dată aerul vieții. Am redescoperit atât o parte din sufletul protagonistei, cât și stilul autoului care este unul atipic, elegant și rafinat, care redefinește termenul de proză, aducându-i un soare nou sub care să lumineze. 

Mouelle Roucher trăiește fiorul iubirii când Pierre, bărbatul în care s-au îngemănat toți ceilalți bărbați din viața sa, dispare din viața femeii. Fiorul este și cel care o îndeamnă pe Mouelle să scrie, să creeze o poveste cu accente autobiografie care să poarte chiar acest titlu. Cartea proaspetei scriitoare reușește să creeze o legătură cu un anumit tânăr scriitor, care îi trimite o scrisoare cu impresiile sale despre Fiorul, iar Mouelle, impresionată, este dornică să-și cunoască cititorul, așa că îl invită la lansarea cărții. După întâlnirea celor doi, atât viața Mouellei, cât și a tânărului scriitor se schimbă, ajungând, la un moment dat, să se întâlnească într-un punct nebănuit, care aduce speranță în inima Mouellei Roucher. 

Va afla Mouelle de ce Pierre a plecat chiar după ce își pecetluiseră dragostea într-un lacăt de pe Podul Iubirii? Va reuși tânărul scriitor să alunge din inima Mouellei tristețea? Dar cum rămâne cu iubirea încă ofilită a tânărului? Oare va reînflori

Cosmisian aduce lumină prin condei, ne vorbește despre întâlnirile personajelor misterioase, despre simțirile și emoțiile lor, ne scrie despre fiorul iubirii care poate renaște un suflet uitat în tristețe, ne redă cu talent scriitoricesc și rafinament de poet o altă lume a prozei, o lume a Mouellei, a dezliterării, dar mai ales, o lume a iubirii. 

Vă recomand cu drag să citiți această carte, să vă lăsați prinși în mrejele fiorului și să descoperiți un nou stil de a scrie literatură!

Îi mulțumesc tare mult lui Cosmisian pentru exemplar și pentru că, odată cu publicarea cărții, mi-a dat ocazia să împărtășesc cu voi o distinsă poveste de iubire.

Dacă v-am convins să citiți cartea, să știți că o puteți comanda cu autograf direct de la autor pe adresa mouelleroucher@gmail.com sau o puteți găsi pe Libris


CITATE FAVORITE


Câți dintre noi nu ne-am lăsa pradă dorinței de a cunoaște autorul doar pentru că am naufragiat pe paginile cărților scrise de acesta?

Dar simplitatea este născută în culisele unei minți ce își revendică mereu complexitatea.

Visul pare să nască realitatea.

M-am întrebat ce simte un ceas când se zbate în neputința de a trece la următoarea secundă. Poate își fixează amintiri, iar singura lui șansă este să își oprească pășirea spre alte amintiri. Doar astfel putea să creeze amintiri. Sau să trăiască din ele. În ele. De ce ar vrea timpul să trăiască din netimp?

Ce este cunoașterea? Miracolul de a te fi privit îndeajuns.

Luminii i-a stat întotdeauna mai bine suspendată.

Dar nu suntem noi, doamnele, anotimpuri ale existenței?

Plimbările de toamnă sunt bune pentru iubiții care parcă s-au întâlnit de la alte capete ale timpului.

Sărutul este cea mai spectaculoasă invenție umană, care străpunge inimi reci, aruncând punți peste dislexia timpului când vine vorba de iubire.

Un gând despre „Mouelle Roucher, Cosmisian

  1. A republicat asta pe Cosmisian's Blog – Gânduri Neinfinite și a comentat:
    „Re”-cenzie. O recenzie care îmi este atât de dragă. Cei ca Iuliana, care citesc manuscrise, pot afirma ca o carte nepublicată are întotdeauna farmecul ei. Este incompletă și foarte aproape de spontaneitatea cu care autorul caută să exprime trăiri sau vise. Re-cenzia este menită să creioneze acele vârfuri de simțire care rămân.
    Autoarei îi mulțumesc. O recomand cu drag de fiecare dată când pot. Se știe că am scris împreună o serie de articole doar de dragul condeiului.
    Iuliana, tare mare bucurie mi-ai făcut!

    Iar vouă, dragi cititori ai blogului meu și ai cărții Mouelle Roucher – Lectură plăcută.

    Pe Iuliana o găsiți aici!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s